Nu știu ce se întâmplă, dar de fiecare dată când sunt în fața noului an, mă trece o serie de gânduri ciudate, un soi de nostalgie combinată cu speranță senină. Așa că, iată-mă din nou, în acest punct pe axa timpului când stau eu cu mine într-un dialog sincer.

Dacă ar fi să trag linie și să zic primul cuvânt care îmi trece în cap legat de anul 2018, acela cred că ar fi “schimbare”. M-am schimbat mult, iar odată cu mine viața mea a schimbat macazul, destinația fiind una palpitantă. În 2018 am ajuns la kilometrul 25 al vieții mele, unde am pus punct multor lucruri toxice din jurul meu, unde am învățat pe pielea mea cât de greu este să fii în armonie cu tine, dar unde am găsit în mine inepuizabile resurse. E ușor intimidant procesul de autocunoaștere, dar l-am început cu mare entuziasm și pot să spun cu mâna pe inimă că e cea mai palpitantă și satisfăcătoare călătorie pe care am parcurs-o vreodată. Iar călătoria asta nu cred că se va termina vreodată.

În 2018 am
îndrăznit să cred mai mult în mine, să îmi depășesc real, și nu doar clișeic
limitele, punând bazele celor mai frumoase proiecte profesionale și personale.
Să reușești să organizezi de capul tău două săptămâni pline de activități cu
tineri și copii la fel de dulci ca și tine, e un sentiment de împlinire enorm.
Aici mă refer la teambuildingul de la Fundata, unde am petrecut momente emoționante
alături de cei care acum îmi sunt frați dulci. Mă frământă dorul de ei, dar îi
port mereu în suflet și îi am aproape așa.

Tot în registrul
dulce, am reușit să ajung la Buziaș anul acesta, unde m-am regăsit complet. La
fel, am întâlnit oameni excepționali, doctori pasionați, dulcinei cu care am
râs cu lacrimi și cu care am împărtășit momente de neuitat. Știu că sunt
împrăștiați prin toate colțurile țării, dar minunea asta numită “internet”
ne unește în fiecare zi.

Și că tot veni
vorba de internet, am evoluat mult pe partea de online, iar primul lucru de
referință e activitatea mea de pe Youtube. Nu credeam vreodată că voi face cu
atâta pasiune conținuturi video. Mereu îmi era frică să vorbesc în fața unui
public, sau mai ales în față unei camere mă pierdeam. Dar s-a produs în mine o
scânteie generată de acest diabet care a făcut din mine un “creator de
conținut”.

Și cum o scânteie
aprinde focul, așa s-a aprins flacăra și dorința în mine de a merge mai
departe. Mi-am pus vise și mai mărețe, pe care Dumnezeu mi le-a îndeplinit.
Mi-am descoperit pasiunea pentru public speaking, iar faptul că am fost speaker
pentru prima dată la o conferință despre diabet din cadrul universități de
medicină, a reprezentat pentru mine prima cărămidă din visul meu. Mi-am dorit
să transform diabetul meu într-o carieră, iar asta părea ceva incert până când…
și aici viața m-a surprins plăcut!

Am călătorit destul
anul ăsta și am cules multe amintiri și realizări: Next Big Vlogger, Palatul
Parlamentului, Campania Diabetul nu este o joacă, Afterhills, interviu Apolonia
Tv, apariție în revista ABC Diabet, Opinia Studențească.

Iar la capitolul
uman, anul 2018 a fost cel mai bun profesor! Unii oameni au venit în viața mea
cu o intensitate enormă care m-au învățat cele mai prețioase lecții, iar alții
au plecat fără să lase măcar o urmă. Îmi e greu să mă despart de tine, 2018,
dar ai fost emblematic și îți mulțumesc! Știu că fratele tău, 2019, e versiunea
ta mai bună și îți promit că vom colabora frumos.

Iar cât despre mine și despre ce planuri îmi setez pentru anul care vine, știu sigur că va fi cea mai frumoasă călătorie în jurul soarelui și al lunii pentru că eu mă hrănesc cu lumina caldă care îmi dă putere, dar și cu visele diafane care îmi dau speranță.