Relatia mea cu diabetul a inceput intr-o iarna cand aveam 16 ani.
Eram eleva la liceu, in clasa a X-a cand viata mea s-a schimbat radical.
Ca multi dintre voi, la inceput nu stiam nici macar ce e ala diabet. Slabisem, beam foarte multa apa, toate acestea indicau faptul ca ceva nu era in regula.
In momentul in care am plecat din spital cu o sacosa de ace, penuri, insulina, teste, aparat de glicemie am zis: “Ce fac eu cu toate astea? Mie nu imi trebuie.”
A fost greu, dar mai greu a fost pentru parintii mei sa accepte realitatea. Plangeau pe ascuns, sufereau pentru mine, cu toate ca mie nu imi aratau deloc acest lucru.
La inceput am ascuns boala, imi era teama de prejudecati, de ochii curiosi ai celor din jur. Cu toate acestea, am absolvit liceul, am promovat examenul de bacalaureat cu media 9,27. M-am inscris la doua facultati la care am intrat la buget, dar am ales sa fac Facultatea de Litere si Stiinte, specializarea Romana- Engleza.
Dupa absolvire am intrat in invatamant ca profesor de Limba engleza. M-am inscris la master pe care l-am platit din salariul meu ca profesor.
Iubesc meseria pe care am ales-o, iubesc copiii.
In 2015 m-am casatorit, iar anul acesta Dumnezeu m-a binecuvantat cu un baietel pe care mi l-am dorit din toata inima.
A fost greu, dar diabetul nu m-a impiedicat sa realizez toate acestea.
Momentan sunt in concediu de crestere copil, dar sunt nerabdatoare sa ma intorc la scoala cu prietenul meu diabetul la purtator.
