Am 38 de ani, sunt diabetica insulino-dependent de la varsta de 13 ani.
In luna August am “inplinit” 25 ani de diabet zaharat tip I.
In luna August a anului 1993, slabisem foarte mult, eram mereu obosită, cand bunica ma chema să o ajut la treburile din gospodărie sau la muncile câmpului, eu nu aveam energia si forta necesara ,care o avem în alte vacante.
I-am spus mamei ca urinez foarte des, m-a dus la Bistrita(locul nasterii) si am avut glicemia 206, a doua zi eram internată intr-un salon imens din Spitalul Județean Bistrita.
Ma simteam parecum”privilegiata” deoarece eram in “centru atentiei” tuturor cadrelor medicale. In acele vremuri copiii cu DZ erau putini. Am stat o luna de zile. M-am intors la scoala pe la sfarsitul lunii Septembrie si de acolo a inceput”greul”, eram privită de catre colegi diferit.
Dar, nu m-am “lasat” doborata de răutatea celor din jur si am “razbit” cu brio.
Acum sunt profesor de Biologie, locuiesc în Carei, am o fetita si un sot minunați.
Lectia mea preferată este Glanda endocrina: Pancreasul.
Sunt bine, sunt”sanatoasa”, sunt fericita.
GLICEMII bine tuturor!