Povestea mea:
La doar o luna dupa ce am implinit 11 ani, a inceput povestea mea.
Pe parcursul vacantei de vara, simptomele diabetului au inceput sa apara. Cel mai evident dintre ele era faptul ca slabisem mult in 6 luni. Nu eram ingrijorata ca as putea avea o boala, crescusem in inaltime si am dat vina pe acest lucru.
Dar, intr-o banala zi de luni ma simteam oribil. In urma cu 2 zile mancasem multe dulciuri si am spus ca aceasta este cauza durerilor de burta. Am plecat la Bucuresti la SPITALUL CLINIC DE URGENTA PENTRU COPII MARIE CURIE, pe o vreme de groaza (ploaie,tunete,fulgere,vant, intuneric).
Pot spune ca nici o analiza nu ne-a alarmat cu privire la asa ceva, chiar daca le faceam la 6 luni. Si niciodata nu am avut o durere atat de mare.
Ajunsa acolo am fost trimisa la analize si dupa aceea la internare. Dupa doar 10 minute a inceput totul, toata noaptea numai perfuzii si intepaturi, plasturi, lumini aprinse si usi scartaind. La ora 3:00 am primit vestea.
Primul meu gand a fost ‘’DE CE EU????’’.
Emotiile si sentimentele veneau ca o avalansa peste mine. Nimeni nu putea sa creada vestea (parinti, rude, prieteni).
In 5 zile primisem multi vizitatori. Doctorii spun ca inotul (sportul meu preferat) m-a ajutat mult.
Am plecat acasa ca o experta in diabet. Toti colegii ma inteleg si ma ajuta cu ce pot.
Cei de la spital au devenit o alta familie a mea si le multumesc pentru tot efortul depus!
Lupt pentru ce imi doresc si voi face asa mereu, deoarece in mine este o forta mare , asemeni unui adult in toata firea!