Publicat pe

Tirania numerelor

 

Tirania numerelor

Nu mi-a plăcut niciodată matematica. Pot să zic că am urât-o din tot sufletul… Dacă a fost vreo materie la care am făcut vreodată pregătire aia a fost matematica… da. A fost în clasa a VIII-a înainte de capacitate. Îmi doream foarte mult să intru la profilul uman de la Colegiul Național Iași, cel mai prestigios liceu din orașul meu, dar trebuia să trec la matematică… Și nu eram capabilă să iau nenorocita aia de probă fără ajutor.

 

Știu că s-au chinuit ai mei și profesoara să fac pregătire luni de zile. Fiecare oră de pregătire era o corvoadă pentru mine. De fiecare dată când pleca doamna profesoară din cameră și mă lăsa lucrând la un exercițiu, mă uitam pe furiș pe rezultate pentru că pur și simplu nu eram capabilă să îl fac de una singură. Puteai să mă pui să pictez, să dansez, să scriu cu orele, să recit poezii, dar nu calcule și formule! Nu degeaba am fost olimpică la română și redactor la revista școlii…

Și am luat cu chiu cu vai un amărât de 6 la matematică, iar la restul materiilor 10, obținând într-un final locul pe care mi l-am dorit la liceu. Dar nici nota 2 pe care am primit-o în clasa a IX-a nu am să o uit pentru că nu știam să rezolv o ecuație. Dar nu am să uit niciodată cât de tare m-a chinuit matematica… și scriu rândurile astea acum când am hipoglicemie… cifrele alea care mă sperie cel mai tare. Și dacă aș fi putut să îmi fi spus niște vorbe de duh când eram în liceu… mi-aș fi zis să învăț mai bine matematica.

Numere, multe numere… cifre… parcă mă dă peste cap când mă gândesc la asta… Dacă mi-ai fi spus acum un an și jumătate că viața mea va fi guvernată de cifre cred că ți-aș fi râs în nas. Oh, nu, cred că aș fi râs în hohote. Ce treabă să aibă un spirit așa artistic ca mine cu matematica? Diabetul nu vine cu niște reguli stricte și atât. El vine cu o lecție importantă de matematică… nici nu îmi vine să cred că ceva ce uram atât de mult a ajuns să fie atât de prezent în viața mea… matematica. Of, Doamne, cum stau eu și calculez în fiecare zi rația insulină carbohidrați, cum stau și socotesc ca un matematician  câtă insulină să îmi fac, ce glicemie am și câți carbohidrați mănânc. Ce să vezi… toate au cifre, toate au numere, toate trebuie calculate. Viața asta este incredibil de imprevizibilă și de aia e bine să înveți carte.

Dar dacă știam cât de importantă e matematica cred că mi-aș fi zis câteva vorbe înțelepte în liceu. Mi-a plăcut că am citit fraza asta, sau ceva asemănător, la Sînziana Iacob pe Facebook. Scrisese ea ceva similar și mi-a plăcut că am putut să rezonez cu gândurile ei. Nu știu la ce s-o fi referit sau ce piedică în viață a întâlnit când a zis asta, dar și eu simt la fel… am o piedică în viață și…e matematica, nu e diabetul. E matematica… Parcă ar fi o tiranie a numerelor diabetul ăsta. Numai numere!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.