[RO] E dur, e foarte dur. Orice urmă de pozitivism și speranță pălește când stai inert și te holbezi la acul acela. Astăzi e unul din acele momente… Astăzi am obosit. Astăzi nu sunt tare. Astăzi îmi e frică să mă mai înțep. Dar de ce nu îmi este frică este să fiu sinceră și cât se poate de onestă cu cei care citesc blogul meu. Să ai diabet de tip 1 este îngrozitor… de obositor. Astăzi am obosit să mai fiu puternică. E în regulă să nu fim mereu puternici. Dar ce te faci când nu ai de ales? Ce te faci când nu mai poți să lupți, iar tu nu ai voie să te lași înfrânt?

[EN] For the last eight months, I’ve been trying to give a definition to this disease … and I think I finally found it … For me, the  1st of April 2017 was the moment when I reset the time. From the moment I had to do multiple daily injections just to stay alive, life has started all over again for me. It’s hard, it’s really hard. Any trace of positivism and hope fades away when you remain inertly and staring at that needle. Today is one of those moments … Today I’m tired. Today I’m not strong. Today I’m afraid to prick myself. But I’m not afraid to be honest and sincere with those who read my blog. Having Type 1 diabetes is awful …and tiring. Today I’m tired of being strong. It’s okay not to be strong all the time. But what do you do when you have no choice? What are you doing when you cannot fight anymore, and you are not allowed to defeat yourself?

[RO] Cred că în seara asta, înainte să îmi fac insulina bazală, am șovăit preț de câteva minute pentru că efectiv îmi era frică. Îmi era groază să las acul acela să îmi penetreze piele. Era o angoasă pe care nu am mai simțit-o până acum. Dar brusc mi-am amintit ce se poate întâmpla cu mine în lipsa insulinei, așa că am acționat. Diabetul nu stă la discuții să te întrebe ce faci și cum te simți. Puțin îi pasă lui că tu ești speriat de ace, că tu nu ești bun la matematică sau nu știi absolut nimic despre nutriție sau medicină. Nu îți dă nimeni un chestionar pe care să îl completezi și doar dacă ai obținut un punctaj minim poți avea diabet. Așa că am închis ochii, mi-am ținut respirația și am pătruns cu acul. A fost pentru prima dată când mi-au transpirat degetele pe pen.

Haide, că până la urmă nu e capătul lumii că ai diabet. Sunt chestii mai grave pe lumea asta. Diabetul te obligă să ai mereu grijă de tine, să mergi des la controale, să ai o alimentație echilibrată, să mănânci la ore fixe, să fii activ, să nu te stresezi, să fii mereu fericit, să trăiești sub semnul echilibrului și al moderației. Păi așa ar arăta o viață perfectă, nu-i așa?!

[EN] Tonight, before taking my basal insulin, I hesitated for a few minutes because I was really afraid. I was terrified to let the needle penetrate my skin. It was an anxiety that I have never felt before. But suddenly I remembered what could happen to me in the absence of insulin, so I acted. Diabetes does not ask you how are you and how do you feel. Diabetes doesn’t give a damn if you’re scared of needles, if you are not good at math, or if you know absolutely nothing about nutrition or medicine. No one gives you a questionnaire to fill in and only if you get a minimum score you can have diabetes. So I closed my eyes, held my breath and got in the needle. It was the first time my fingers were sweating while holding the pen.

Come on, it’s not the end of the world if you have diabetes. There are more serious things in this world. Diabetes requires you to always take care of yourself, often go to see the doctor, have a balanced diet, eat at fixed hours, be active, do not stress, always be happy, live under the sign of balance and moderation. Well this is how a perfect life would look like, isn’t it ?!

[RO] Toată aventura asta nu presupune doar să mănânci sănătos, să faci puțin de sport și să iei tratamentul cu insulină. Pe lângă faptul că nu este deloc ușor să gândești ca un pancreas, lucrul cel  mai greu este că afli ceva mai târziu că diabetul e mult mai mult decât atât. La fel ca și glicemiile, sentimentele, stările și trăirile te poartă dintr-o extremă în alta. Pe cât de invincibilă și stăpână mă simt pe situație, pe atât de slabă și neputincioasă sunt alteori. Este ok să te lași în brațele sentimentului de nimicnicie și să nu te grăbești să pierzi timpul. 

 Atunci când vei înțelege ce ți se întâmplă și accepta că nu totul va fi bine, vei fi cu adevărat fericit și liniștit. Așa cum hipoglicemia o tratezi cu glucoză și hiperglicemia cu insulină, așa tratezi și sufletul cu înțelepciune.

[EN] All this adventure is not only about eating healthy, doing some sports and taking the insulin treatment. Besides the fact that it is not easy to think like a pancreas, the hardest thing is that you find out later that diabetes is much more than that. Just like your blood sugar, your feelings, moods and emotions carry you from one extreme to another. No matter how invincible and strong I might feel sometimes, I feel so weak and powerless other times.  It’s ok to let you in the arms of the feeling of nothingness and to take the time to waste the moment. 

When you understand what it does happen to you and accept that not everything will be fine, you will be really happy and accomplished. Just as you treat a hypo with glucose and hyperglycemia with insulin, you will also treat your soul with wisdom.

[RO] Așadar, ca și în diabet, în viață oricât de tare te-ai strădui să faci totul bine, nu vei obține niciodată perfecțiunea. Pentru că existența noastră este împletirea dintre frumos și urât, iar puterea stă în noi să înțelegem și să acceptăm asta.

[EN] Therefore, just like in diabetes, in life no matter how hard you try to do everything right, you will never get perfection. Because our existence is the blending of the beautiful and the ugly, and the strength lies in us to understand and accept it as it is.