Să trăiești cu diabet nu e deloc ușor, iar unul dintre cele mai epuizante, sau cel puțin enervante, lucruri este atunci când primesc întrebări stupide legate de diabetul meu. Mereu sunt mai mult decât fericită să răspund sau să explic celor din jurul meu despre condiția mea medicală, tocmai pentru că puțină lume știe ce este DZ1. Însă recent, am primit cea mai șocantă întrebare de până acum. “Ines, mai ai diabet?”

[RO]

Nici dacă luai toate seringile din lume și mi le înfigeai în ochi nu m-ar fi durut la fel de tare. Pe de-o parte, mă rănise faptul că bunul meu prieten, autorul acestei întrebări, nu avea niciun habar despre ce presupune să ai DZ1, iar pe de altă parte, a fost șocul pe care l-am trăit când mi s-a amintit într-un mod foarte brutal că diabetul meu nu se vindecă niciodată…

Ar fi complet absurd din partea mea să mă supăr că al meu amic nu deținea cunoștințe medicale, pentru că, haideți să fim sinceri, cine știa ceva despre diabetul de tip 1 înainte să fie diagnosticat sau să aibă o persoană dragă cu această boală? Dar el a fost ca o oglindire a lumii care trăiește în ignoranță și nici nu realizează prin câte trăiri, obstacole, griji, lacrimi, speranțe oarbe trece zi de zi o persoană cu o condiție medicală cronică și autoimună.

Inițial am îndrăznit să cred că era o glumă inofensivă, având în vedere că deseori râd și fac haz de necaz că pot parca pe locurile destinate persoanelor cu handicap, după care mi-am dat seama că era de fapt o întrebare cât se poate de serioasă. Am rămas fără reacție preț de o clipă, timp în care toate simțurile îmi erau paralizate, dar mi-am adunat toate puterile și i-am răspuns că “diabetul nu se vindecă…”

[EN]

Living with diabetes is not easy at all, and one of the most exhausting, or at least annoying, things is when I get asked stupid questions about my diabetes. I’m always more than happy to answer or explain to those around me about my medical condition, just because a few people know what T1D is. But recently, I was asked the most shocking question so far. “Ines, do you still have diabetes?”

Even if you had taken all the syringes in the world and you had stabbed me in the eyes, it wouldn’t have hurt me as bad as this feeling. On one hand, it hurt me that my good friend, the author of this question, had no idea of what T1D is, and on the other hand, it was the shock I experienced when he reminded me in a very brutal way that my diabetes does not have a cure…

It would be totally absurd from me to be upset that my friend did not have medical knowledge, because let’s be honest, who knew something about type 1 diabetes before he was diagnosed or had a dear person with this disease? But he was like a mirror of the outer world that lives in ignorance, and does not realize what kind of experiences, obstacles, worries, tears, blind hopes a person with a chronic autoimmune disease deals with everyday.

Initially, I dared to think it was a harmless joke, since I often laugh and I make fun of me being able to park on places for people with disabilities, and then I realized that it was a very serious question indeed. I remained without any reaction for a few seconds,  during which all my senses were paralyzed, but I gathered all my strength and I replied that “diabetes does not have any cure….”

Photo credits: Miruna Dimitriu (follow her Instagram: @mi_triu)

Location: Al.I.Cuza University, Iasi