Anatomia sistemului digestiv

  • Sistemul digestiv

Organismul uman este un sistem biologic deschis, alcătuit din subsisteme. Este alcătuit din celule, ţesuturi, organe, aparate şi sisteme. Trăsătura dominantă a organismului, ca sistem biologic, dar şi a părţilor sale componente o constituie unitatea indisolubilă dintre structură şi funcţie.

Organele sunt grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism, funcţii care se reflectă fidel în forma şi structura lor. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsa corelaţie.

Sistemele sunt unităţi morfologice şi funcţionale alcătuite din organe care au aceeaşi structură, sunt formate din acelaşi ţesut. De exemplu, sistemul muscular, sistemul osos, sistemul nervos.

Corpul uman este format din urmatoarle sisteme:

  • Circulator
  • Digestiv
  • Respirator
  • Nervos
  • Endocrin
  • Renal
  • Genital feminin
  • Genital masculin
  • Osos
  • Muscular
  • Articular
  • Limfatic

 

Sistemul digestiv reprezinta sistemul morfologic si functional  de organe ce realizeaza digestia si absortia aliementelor  ingerate precum si evacuarea reziduurilor  neasimilabile. Sistemul digestiv este alcatuit din tub digestiv si glande anexe

Tubul digestiv este format din: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subtire si intestinul gros

Glandele anexe ale sistemului digestiv contribuie la digestie prin intermediul secretiilor si sunt formate din: glandele salivare, ficat si pancreas.

Principala functie a sistemului digestiv  este de a prepara hrana  necesara celulelor organismului.  Acest proces este realizat prin digestie si absortie.

Pancreasul

  • Pancreasul este situat în cavitatea abdominală, între duoden şi splină şi este singurul organ ce are şi funcţie endocrină şi exocrină, el excretând enzimele necesare digestiei, dar şi insulina şi glucagonul cu rol în reglarea glicemiei.
  • Pancreasul este după ficat, a doua glandă ca mărime din sistemul digestiv şi reprezintă un organ vital, fără de care nu se poate trăi.
  • Hormoniisecretaţi de pancreas sunt implicaţi în controlul metabolismului intermediar al glucidelor, lipidelor şi proteinelor.
  • Pancreasul este principalul organ implicat în digestia glucidelor, dar şi a lipidelor, prin lipaza produsă, astfel că lipsa acestei enzime va duce la eliminarea grăsimilor nedigerate din organism şi la deficite de vitamine liposolubile (care au nevoie de lipide pentru a putea fi absorbite din intestin).
  • În structura sa intră insule de celule endocrine secretorii: celulele A (20%) care secretă glucagon; celulele B (60-70%) care secretă insulina; celulele D (10%) care secretă somatostatin (un neurohormon ce reglează activitatea celorlaţi) şi celulele F care secretă polipeptidul pancreatic al cărui functie nu este certă, dar care se pare că menţine o homeostazie locală.
  • Insulina este un hormon anabolic, proteic, ce conţine 51 de aminoacizi fiind secretată sub forma unor precursori prin a căror transformări succesive rezultă insulina ce se depozitează la nivelul granulelor din celulele B. Insulina acţionează la nivelul ficatului şi ţesutului adipos. În ficat, ea are rol hipoglicemiant şi stimulează sinteza de proteine şi lipide. La nivelul ţesutului adipos stimulează pătrunderea glucozei.
  • Glucagonul este un hormon catabolic proteic, format din 29 de aminoacizi. Are un rol antagonic insulinei şi influeţează de asemenea, metabolismul glucidic, lipidic şi proteic.
  • Enzimelepancreatice intervin în digestia alimentelor prin sucul pancreatic, ce constă într-un amestec de enzime şi soluţii apoase bogate în bicarbonat de sodiu. Pentru făinoase, avem α-amilaza, iar pentru grăsimi, pancreasul produce lipaza.
  • Pancreatitele acute sau cronice şi cancerul pancreatic sunt bolile pancreasului exocrin, pe când diabetul zaharat este o deficienţă a pancreasului endocrin.
  • Bolile pancreasului
  • Diabetul

În diabet, organismul fie nu produce sau nu poate folosi hormonul pancreatic insulina, iar rezultatul este creşterea glucozei în sânge (hiperglicemie) şi dezechilibrarea metabolismului. Există diabet zaharat tip 1, diabet zaharat 2 sau secundar, în cadrul sindromului metabolic şi supraponderalităţii, precum şi diabetul femeii gravide sau gestaţional.

  • Pancreatita acuta

Pancreatita acuta înseamnă o inflamaţie acută a pancreasului, cu grade variate de severitate, afectând funcţionarea întregului organism în stadiile grave. Deşi se consideră că este o afecţiune specifică celor care consuma alcool mult, pancreatita acută poate avea şi alte cauze: antrenarea unei pietricele din vezicula biliară pe canalul coledoc, la pacienţii cu litiaza biliară, infecţii virale, bacteriene sau parazitare, trigliceride crescute, hipercalcemia, unele medicamente, leziuni ce comprimă calea biliară principal

Simptomele pancreatitei sunt reprezentate de: durere abdominală în capul pieptului, ce merge în spate, în coloana vertebrală, rezistenţa la analgezicele uzuale, greaţă şi vărsături alimentare ce nu cedează la medicaţie, febră, tensiune arterială scăzută, puls ridicat, dificultăţi la respiraţie.

  • Pancreatita cronica

În ţările dezvoltate, pancreatita cronică apare după 40 de ani la alcoolicii care au şi o dietă bogată în grăsimi. În ţările sărace, pancreatita cronica apare la tinerii sub 20 de ani cu o dietă hipoproteică. Pacienţii cu pancreatită cronică pot avea pusee dureroase şi pe acest fond este posibil ca în timp să se dezvolte insuficienţa pancreatică exocrină (diaree şi scădere în greutate cauzate de digestia necorespunzătoare a alimentelor) sau endocrină (diabetul zaharat).

Simptomul dominant şi iniţial al pancreatitei cronice este durerea în capul pieptului, ce merge în coloana vertebrală, agravată de consumul de alcool şi alimente, poate aparea şi noaptea.

  • Cancerul de pancreas

Cancerul de pancreas este o afecţiune severă, acţionează tăcut şi devine simptomatic când deja este prea târziu. Din cauza agresivităţii (supravieţuirea după diagnosticare, chiar sub tratament, este de aproximativ 6 luni, maximum 1 an la marea majoritate a cazurilor) şi rezistenţei la tratament, mortalitatea este foarte mare.

Cauzele frecvente ale cancerului pancreatic sunt fumatul, alcoolul, dieta dezechilibrată (bogată în grăsimi, prăjeli, afumături şi săracă în fructe şi legume proaspete), pancreatita cronică dar şi un istoric familial de cancer pancreatic (dacă există două sau mai multe rude diagnosticate cu această boală, riscul este de 50 ori mai mare decât la cei care nu au în familie astfel de cazuri), un istoric familial de polipi colonici, diabetul zaharat la 10 ani de evoluţie.