Ce este diabetul

[:ro]

Diabetul

Diabetul zaharat

Este o boala de metabolism, care cauzeaza prezenta in exces a glucozei in sange (hiperglicemie). Aceasta boala este incurabila si odata diagnosticata necesita tratament toata viata.

Exista si o forma speciala (si rara) a acestei boli, dezvoltata de anumite femei. Aceasta este numita “diabet gestational” si dureaza de obicei doar pe parcursul sarcinii.

Diabetul zaharat este diferit de “diabetul renal”, termen care semnifica prezenta glucozei  in exces in urina, dar nu si in sange.

Exista doua tipuri principale de diabet, care se diferentiaza prin mecanismul de aparitie. Per total, orice forma de diabet se datoreaza faptului ca insulina din organism este insuficienta.

Insulina este hormonul care introduce glucoza din sange in interiorul celulelor, pentru a fi utilizata. In diabetul de tip 1, insulina lipseste complet, iar in cel de tip 2, este in cantitate redusa si/sau mai putin eficienta.

Diabetul de tip 1 este o boala auto-imuna, aparitia sa nefiind legata de factori externi. Pentru diabetul de tip 2, obezitatea este factorul principalul factor care creste riscul de a face aceasta boala.

Hiperglicemia determina simptome ca: sete persistenta, urinare frecventa, pierdere in greutate, oboseala.

Aceste simptome sunt sunt mai bruste si severe in diabetul de tip 1 si pot fi absente sau foarte usoare in cel de tip 2, trecand neobservate ani de zile. Desi principala sa consecinta este hiperglicemia, diabetul interfereaza cu felul in care corpul proceseaza toti nutrientii – inclusiv proteine si lipide. Netratata, aceasta boala afecteaza imunitatea (rezistenta la injectii), vasele de sange, nervii, retina, rinichii si alte organe.

Tratamentul diabetului implica mai multe componente. Regimul alimentar corect si activitatea fizica asigura un nivel constant al glucozei in sange si actiunea mai buna a insulinei. Tratamentul medicamentos (oral) este deseori recomandat la persoanele cu diabet de tip2. Diabetul de tip1, cat si unele forme de diabet de tip 2 se trateaza cu insulina, care se injecteaza de catre pacient sub piele de mai multe ori pe zi.

Monitorizarea

diabetului la pacientii care iau insulina se realizeaza de catre pacient acasa, prin masurarea glicemiei cu un dispozitiv numit glucometru (de mai multe ori pe zi) sau in mod continuu printr-un CGM (Continuous Glucose Monitoring). Astfel, acesta este invatat sa isi ajusteze dozele de insulina in functie de valoarea glicemiei. Periodic, este evaluata glicemia in spital (aproximativ odata la 3 luni), cat si alti markeri ai glicemei pe o perioada mai lunga.

Glucidele, insulina si diabetul

Atunci cand mancati, dupa ce au loc numeroase procese de digestie in tubul digestiv, alimentele sunt descompuse pana la nivelul nutrientilor esentiali – glucide, lipide, proteine si aminoacizi. Glucoza este un carbohidrat simplu, componenta a zaharului si mierii, care se absoarbe in intestin si ajunge in sange, de unde este distribuita catre toate tesuturile corpului. Glucoza reprezinta una dintre principalele surse de energie pentru celule, insa nu poate patrunde singura in interiorul acestora. Pentru a ajunge in celule, este necesara insulina.

Insulina este un hormon produs de catre pancreas. Atunci cand nivelul de glucoza din sange creste (dupa masa), insulina se secreta intr-o cantitate echivalenta, astfel incat sa reduca glicemia si sa distribuie glucoza la toate celulele care o necesita. Creierul, de exemplu, este un mare consumator de glucoza. Pe langa utilizarea de catre celule, glucoza mai este depozitata in ficat si muschi, pentru a fi utilizata cand oferta alimentara este insuficenta.

Cand nivelul de glucoza din sange scade mult (si nu mai ajuge suficienta glucoza in celule), un hormon numit glucagon este eliberat de catre pancreas. Acesta creste glicemia si transportul glucozei la celule prin mobilizarea depozitelor de glucoza din ficat si muschi si prin productia de glucoza pornind de la alte substante.

Per total, scopul acestui sistem este mentinerea unei glicemii constante in majoritatea timpului si oferirea de glucoza suficienta celulelor, pentru ca aceasta sa produca energie.

Diabetul zaharat implica prezenta hiperglicemiei (glucoza in exces in sange), care se datoreaza unei disfunctii a insulinei:

  • Insulina este produsa in cantitate prea mica fata de indigestia de glucoza
  • Insulina nu mai este produsa deloc
  • Celulele care necesita glucoza nu mai raspund corespunzator la actiunea insulinei, chiar daca aceasta este prezenta intr-o cantitate normala ( rezistenta la insulina)

Hiperglicemia din diabet are numeroase consecinte negative in organism:

  • Scade imunitatea (afecteaza celulele imunitare numite fagocite
  • Afecteaza vasele mici de sange (inclusiv cele dn ochi)
  • Afecteaza nervii (din periferie, cum sunt cei din piele, dar si din organe)
  • Afecteaza gingiile, stimuleaza formarea de carii dentare
  • Creste riscul de cheaguri de sange (stimuleaza coagularea)
  • Creste colesterolul si trigliceridele (interfreaza cu metabolismul lipidic)
  • Pe termen scurt, folosirea exclusiva de catre corp a altro surse de energie poate cauza cetoacidoza.

Tipuri de diabet

Exista doua tipuri principale de diabet:

  •  Diabet de tip 1 – aproximativ 10% din pacienti au acest tip de boala. Era numit anterior “diabet cu debut juvenil”. Desi are tendinta de a aparea mai des inainte de 40 ani, stim acum ca aceasta boala poate debuta la orice varsta. Acest tip de diabet se datoreaza cel mai comun distructiei auto-imune a celulelor din pancreas care produc insulina. Pana in prezent, nu s-a descoperit o cauza pentru care se intampla acest lucru. Rezultatul este declinul cantitatii de insulina secretata intr-o perioada foarte scurta, cu valori foarte mari ale glicemiei.
  • Diabetul zaharat de tip 2 – apare progresiv, estimandu-se ca trec in medie 7 ani de la debutul bolii, pana cand o persoana este diagnosticata. Acesta apare mai comun la persoanele trecute de 40 ani, care sufera de obezitate. La aparitia acestei boli conlucreaza rezistenta celulelor la insulina (datorita tesutului adipos in exces), urmata de scaderea productiei de insulina. Valorile glicemiei sunt mari pe o perioada lunga de timp, dar nu atat de mari ca in diabetul de tip 1, deoarece mai exista inca insulina care functioneaza. Rezultatul este instalarea lenta a simptomelor.

Prediabetul  este starea patologica (“la limita cu normalul”) premergatoarea diabetului zaharat de tip 2. Inseamna ca glicemia este anormal crescuta, dar nu atat de crescuta incat sa poata fi realizat diagnosticul franc de diabet. In acest stadiu, modificarile stitlui de viata, eventual combinate cu medicamente orale pot intarzia sau preveni instalarea diabetului.

Pe langa acestea, mai exista un tip special de diabet zaharat, diabetul gestational. Aceasta boala apare in timpul sarcinii la o femeie anterior sanatoasa, afectand circa 5% dintre femei in aceasta perioada.

Simptomele diabetului

Diabetul de tip 2 si cel gestational pot fi complet asimptomatice mult timp. Simptomele frecvente sunt:

  • Sete excesiva
  • Gura uscata
  • Necesitatea de a urina des
  • Oboseala
  • Pierdere in greutate
  • Constipatie
  • Infectii cutanate sau mucoase repetate
  • Ochi uscati, afectarea vederii

In diabetul de tip 1, simptomele se instaleaza pe parcursul a cateva zile-saptamani, pe masura ce productia de insulina scade vertiginos. Manifestarile includ:

  • Sete excesiva
  • Urinare frecventa
  • Dezhidratare
  • Oboseala, dificultati de concentrare, pierdere in greutate
  • Varsaturi, dureri abdominale, respiratie superficiala si rapida, cu progresie spre coma – aceasta situatie numita cetoacidoza poate fi fatala.

Cetoacidoza diabetica

Diabetul zaharat netratat, in special cel de tip 1, poate evolua cu hiperglicemie cu valori foarte mari, atunci cand practic nu mai exista insulina in organism. Ca si urmare, corpul foloseste lipidele ca si sursa de energie, iar procesul cauzeaza producerea unor substante toxice acide numite corpi cetonici. Cand acestia se acumuleaza, impreuna cu hiperglicemia, produc o dezhidratare severa si afectarea creierului.

Netratata, cetoacidoza poate fi fatala.

Simptome:

  • Greata, varsaturi
  • Dureri sau crampe abdominale
  • Dificultati la respirare: respiratii rapide, superficiale, intrerupte de rare respiratii mai profunde (“gasp”)
  • Miros de cetone in respiratie – unele persoane pot detecta mirosul ca fiind unul asemanator cu acteona sau fructele fermentate
  • Scaderea marcata a tensiunii arteriale
  • Ameteala, confuzie, mergand pana la pierderea constientei si coma

Hipoglicemia

Tratamentul medicamentos al diabetului zaharat predispune la un efect advers sever: scaderea nivelului de glucoza din sange mai mult decat normalul (hipoglicemie). Aceste “crize” nu apar la persoanele care isi tin sub control diabetul doar prin modificarea stilului de viata (fara medicamente). Hipoglicemia afecteaza tot organismul, dar riscul cel mai mare este afectarea functiei cerebrale. Hipoglicemia netratata poate fi fatala.

Simptome:

  • Tremuraturi
  • Transpiratii
  • Anxietate
  • Senzatie de furnicaturi, intepaturi in degete si buze
  • Modificarea vederii
  • Oboseala, confuzie, pana la pierderea constientei

 

Pacientul cu diabet zaharat trebuie sa cunoasca aceste semne. Ele pot varia de la un pacient la altul, motiv pentru care este utila utilizarea glucometrului. Cand valoarea glicemiei este sub 70mg/dL, exista certitudinea hipoglicemiei.

 

  • Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul de diabet zaharat se realizeaza intr-un cadru medical specializat, masurand nivelul de glucoza din sange. Acest lucru se poate realiza in diferite momente, in relatie cu ingestia de alimente. In mod normal, glicemia se mentine intre 70 mg/dL si 140 mg/dL. Testele pentru a diagnostica diabetul implica de obicei masurarea 2 zile la rand. In prezenta unei glicemii foarte mari sau a simptomelor tipice pentru diabet, diagnosticul poate fi realizat de catre medic si in urma unei singure masuratori. Testele de diagnostic pentru diabet sunt:

 

  • Glicemia a jeun (dimineata, pe nemancate) – valorile > 126 mg/dL semnifica prezenta diabetului
  • Glicemia in orice moment al zilei – se realizeaza cand aveti simptomele ale diabetului; valoare peste 200 mg/dL semnifica prezenta acestei boli.
  • Hemoglobina glicozilata (A1C) – acest test evalueaza glicemia din ultimele 2-3 luni. Valorile peste 6,5% sunt semnificative pentru diagnosticul de diabet zaharat.
  • Testul de toleranta la glucoza – verifcarea glicemiei inainte si la 2 ore dupa ingestia unei bauturi cu o cantitate fixa de glucoza. Valorile de peste 200 mg/dL sunt sugestive pentru diabetul zaharat. Valorile intre 140 mg/dL si 200 mg/dL sugereaza prediabet.

 

La persoanele sanatoase, glucoza nu trece in urina. La diabetici, din cauza excesului de glucoza, aceasta este eliminata si prin urina, astfel incat evaluarea glicuriei poate fi un test sugestiv pentru diabet. Nu este insa suficienta prezenta glucozei in urina pentru a realiza diagnosticul de diabet zaharat.

 

  • Care este scopul tratamentului?

 

Tratamentul diabetului zaharat urmareste 3 scopuri principale:

  • Controlul glicemiei – evitarea hiperglicemiei, dar si a episoadelor de hipoglicemie. Acest lucru se realizeaza prin adoptarea unui regim alimentar echilibrat, exercitii fizice, monitorizarea la domiciliu a glicemiei si tratamentul medicamentos. Periodic, se evalueaza glicemia in spital, cat si hemoglobina glicozilata, pentru a vedea eficienta tratamentului in mentinerea glicemiei constante.
  • Reducerea hipertensiunii ­arteriale – factor de risc pentru complicatiile cardiovasculare, renale, oculare – dieta si modifcarea stilului de viata pot fi suficiente, sau se pot recomanda medicamente antihipertensive.
  • Detectarea si tratarea oricaror complicatii cat mai precoce – prin evaluarea periodica a functiei renale, a retinei, a aspectului tegumentelor (mai ales la picioare), teste de urina.

[:]